Thursday, December 5, 2024 Page Options
Selecteaza tipul cautarii
 
  • Site
  • Web
Search
Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului
Avem drept scop derularea acelor acţiuni care vor duce la identificarea actelor de încălcare a drepturilor omului în România comunistă, dinamizarea politicilor instituţionale în ceea ce priveşte condamnarea reală a abuzurilor şi crimelor săvîrşite în numele regimului comunist din România, desfăşurarea unor investigaţii de natură să furnizeze instituţiilor abilitate şi publicului larg date privind crimele şi abuzurile săvîrşite de acest regim, sprijinirea oricăror iniţiative legislative, a procedurilor judiciare şi a cercetărilor ştiinţifice de natură să ducă la condamnarea penală şi morală a acestor crime şi abuzuri.
De ce dezgropăm morţii comunismului?

Această întrebare apare tot timpul, fie pe un ton uimit, fie pe un ton ironic. Răspunsul vi-l dăm prin două exemple.

Primul îl reprezintă crima care a fost înfăptuită pe Dealului Crucii, lângă satul Nepos, judeţul Bistriţa-Năsăud de către Securitate. Cei ucişi erau Leonida Bodiu, Toader Dumitru şi Ştefan Burdeț. Varianta oficială a Securităţii precizează că în ianuarie 1949 cei trei ar fi făcut un depozit de armament din 6 arme militare între comunele Rebra şi Nepos, în regiunea Dealul Crucii, dar declară că nu pot preciza locul depozitului, însă îl pot identifica în teren. Securitatea, folosind pretextul deplasării pentru identificarea depozitului de armament, i-a executat. Deşi au fost omorâţi, cei trei au figurat în continuare drept inculpaţi în procesul ce privea întregul lot de arestaţi care fuseseră găsiţi vinovaţi de implicare în organizaţia Liga Naţională Creştină sau Garda Albă. Prin sentinţa nr. 1585 din 10 noiembrie 1949, aceştia au fost condamnaţi în contumacie, fiecare la o pedeapsă de 20 de ani muncă silnică. Ulterior familiile lor au primit acte de deces, din care reieșea că ei ar fi murit în 1957, în penitenciarul Aiud. În zilele de 27 si 28 aprilie 2009, o echipă de arheologi şi istorici, coordonată de Marius Oprea, în aceea perioadă preşedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, a întreprins o acţiune de deshumare a rămăşiţelor pământeşti ale celor trei.

Acest demers a infirmat documentele din arhivele Securităţi, arătând că nu toate aceste documente sunt reale, și că o parte sunt contrafaceri intenţionate, create fie pentru a pune presiune asupra unor persoane, fie pentru a le macula imaginea publică şi a-i supune oprobiului grupului social, demascând astfel, cu probe clare, o practica uzuală a Securităţii.

După demiterea lui Marius Oprea din funcţia de preşedinte al IICMER, în februarie 2010, ca urmare a investigaţiilor şi a cercetărilor ce deveniseră stânjenitoare, a fost creat, în aprilie acelaşi an, Centrul de Investigarea a Crimelor Comunismului din România. Investigaţiile au continuat. Poate cel mai elocvent caz în care realitatea de pe teren învinge documentul fostei Securități îl reprezintă „sinuciderea” lui Teodor Suşman senior (1894-1951). Aceasta a deţinut de mai multe ori funcţia de primar al comunei Răchițele, fără a fi membru în vreun partid. El s-a opus de la început regimului comunist, refuzând să intre în PCR și făcând, pe plan local, o propagandă electorală favorabilă Partidului Naţional Ţărănesc.

Teodor Șuşman a fost împuşcat de securişti în decembrie 1951, pe când era adăpostit în şura lui Teodor Moldovan din Răchițele, situată pe locul numit Dealul Suliţa. Din documentele Securităţii rezultă că Șuşman s-ar fi sinucis cu un foc de pistol tras în tâmpla dreaptă, dar alte surse afirmă că iniţial el ar fi fost rănit în timpul focului tras de autorităţi spre şura. Cadavrul a fost transportat la postul de Miliţie, aflat în casa familiei Șușman, unde i s-a făcut o autopsie sumară şi apoi a fost îngropat de autorităţi într-o râpă aflată în apropierea casei.

În baza unei solicitări primite la CICCR în 3 iunie 2010 din partea soţilor Constantin Teodor Șușman și Dorina Carmen Șușman, a fost efectuată acţiunea de deshumarea lui Șușman Teodor senior la Răchiţele, între 22-24 iunie 2010.

În urma investigaţiilor, arheologii au descoperit în craniul exhumat două gloanţe. Au mai fost descoperite alte 5 gloanţe în corpul lui Teodor Şuşman. Familia, care căuta un sinucigaş, a găsit un martir.

La una din conferinţele pe care le-a susținut, Marius Oprea, preşedintele CICCR, spunea următoarele:  „Fără să ştiţi, când vă duceţi pe undeva pe la țară, aţi putea călca pe un mormânt, unde se află îngropat un om care a fost pur și simplu luat de acasă, în miez de noapte, dus şi împuşcat și îngropat acolo, pe ascuns. Noi încercăm să-i găsim pe cei morţi și să le facem acest mic act de dreptate. Adică să-i înapoiem familiilor pentru a fi înmormântaţi creştineşte. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, investigaţiile noastre se axează și pe identificarea celor care i-au ucis. În mod paradoxal, să ştiţi că găsim securişti în viaţă, care au participat la aceste execuţii. E drept, sunt oameni în vârstă. Dar gândiţi-vă la un lucru: naziştii sunt urmăriţi şi acum prin pădurile Amazonului sau pe unde or fi ei de găsit și sunt condamnaţi pentru crime împotriva umanităţii. Securiştii noştri au vile prin cartiere de lux, au pensii de 10-20 de ori mai mari decât cele ale celor pe care i-au executat și nimeni nu plăteşte pentru crimele pe care le-a înfăptuit.”

Una din metodele preferate de lucru a Securităţii a fost înşelăciunea, prin toate mijloacele, prin toate metodele: a întoarce fiul contra tatălui, soţul contra soţiei, „divide et impera” cu aplicaţie largă şi cinism pe măsură.

Pentru a înţelege caracterul societăţii româneşti de azi, pentru a-i descoperi mecanismele de funcţionare şi a încerca să reparăm răul făcut, trebuie mai întâi să dezgropăm morţii comunismului, pentru a-i putea face pe cei vii să privească înainte.

  
Sponsori
  
Donatii
Oferă sprijin financiar eforturilor noastre
  Mai multe detalii...
© 2010 CICCR. Toate drepturile rezervate.