Monday, February 27, 2017 Page Options
Selecteaza tipul cautarii
 
  • Site
  • Web
Search
Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului
Avem drept scop derularea acelor acţiuni care vor duce la identificarea actelor de încălcare a drepturilor omului în România comunistă, dinamizarea politicilor instituţionale în ceea ce priveşte condamnarea reală a abuzurilor şi crimelor săvîrşite în numele regimului comunist din România, desfăşurarea unor investigaţii de natură să furnizeze instituţiilor abilitate şi publicului larg date privind crimele şi abuzurile săvîrşite de acest regim, sprijinirea oricăror iniţiative legislative, a procedurilor judiciare şi a cercetărilor ştiinţifice de natură să ducă la condamnarea penală şi morală a acestor crime şi abuzuri.
Acţiunea de verificare a zidăriei din subsolul clădirii fostei Securităţi din Cluj în vederea căutării rămăşiţelor pământeşti ale celor 13 rezistenţi anticomunişti ucişi în 2 şi 5 aprilie 1950

La începutul anilor ’50 din secolul trecut în imobilul situat pe str. Republicii nr. 23 a funcţionat Securitatea din Cluj. Astăzi, clădirea adăposteşte Palatul Copiilor şi sediul Filialei judeţene a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, Filiala Cluj.

Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (CICCR) în colaborare cu Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din Cluj au organizat în zilele de 18 şi 19 august 2010 o acţiune de verificare a zidăriei unor compartimente din subsolul clădirii fostei Securităţi din Cluj. Această operaţiune a fost efectuată în vederea depistării unui eventual gol de acces, obturat ulterior cu zidărie, spre o presupusă încăpere de formă dreptunghiulară, care se dezvoltă din fundaţia zidului de pe partea răsăriteană a clădirii. Din mărturiile unor foşti deţinuţi politici, din informaţiile transmise şi perpetuate în timp de către unele persoane care au lucrat în clădirea fostei Securităţi, se susţinea ipoteza că un număr 13 cadavre aparţinând unor persoane ucise în arestul Securităţii la începutul lunii aprilie 1950, au fost depuse într-o încăpere aflată în subsolul clădirii, a cărei intrare a fost închisă după aceea cu zidărie. Configuraţia actuală a încăperilor aflate la subsolul imobilului, indică prezenţa unui astfel de compartiment dreptunghiular, acesta fiind practic o încăpere care în prezent nu are nici un gol de acces.

Cele 13 victimele au activat în mişcarea armată de rezistenţă anticomunistă din zona Munţilor Apuseni. Toţi au fost arestaţi de Securitate în cursul lunilor februarie, martie şi mai 1949, fiind condamnaţi în septembrie şi octombrie 1949, în mai multe loturi, de către Tribunalul Militar Sibiu. Pedepsele primite au variat, de la 15 ani de muncă silnică până la muncă silnică pe viaţă. După repartizarea condamnaţilor în diferite locuri de detenţie, din dispoziţia conducerii superioare a Securităţii Statului, între 12 februarie şi 15 martie 1950, aceştia au fost transferaţi la Penitenciarul Tribunalului din Cluj. Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenko), Directorul general al Direcţiei Generale a Securităţii Poporului, a dispus ca unii dintre indivizii care au fost consideraţi mai periculoşi şi „au tras cu arma în organele noastre să fie supuşi unui regim mai aspru de detenţie.

Prin două adrese succesive, din 2 şi 5 aprilie 1950, emise de către Direcţia Regională a Securităţii Poporului Cluj şi semnate de şeful acestei Direcţii, colonelul Mihai Patriciu (adrese care poartă acelaşi număr de înregistrare, 17.007), se solicită Penitenciarului Tribunalului Cluj, următoarele: „Rugăm a preda delegatului nostru pe următorii deţinuţi care se află încarceraţi în penitenciarul dvs. şi care ne sunt necesari pentru cercetări… ” În adresa din 2 aprilie, înregistrată la Penitenciarul Tribunalului Cluj cu nr. 2.707, sunt menţionate şapte persoane (Maxim Alexandru, Pop Alexandra, Angheluţă Mihai, Niţescu Nicolae, Robu Ioan, Vandor Victor şi Moldovan Simion), iar în adresa din 5 aprilie, înregistrată la acelaşi penitenciar cu nr. 2.764, sunt menţionate şase persoane (Picoş Florian, Florinc Mihai, Dalea Emil, Olteanu Emil, Bedeleanu Ioan şi Mărgineanu Petru).

După ce au fost transferaţi la Securitatea din Cluj, toţi au fost executaţi probabil în subsolul clădirii, unde atunci funcţiona arestul şi spaţiile special amenajate pentru torturarea celor arestaţi şi aflaţi în anchetă. Metoda prin care au fost omorâţi o cunosc doar cei care au fost desemnaţi să execute aceste crime, aceştia fiind cadre operative ale Securităţii din Cluj, care au acţionat din ordinul direct al colonelului Mihai Patriciu, unul dintre cei mai mari criminali ai României comuniste. Mihai Patriciu (nume real, Grunsperger Mihai) evreu de origine, membru al P.C.R. din ilegalitate, a luptat în războiul civil din Spania, în cadrul Brigăzilor Internaţionale. În 1945 a fost numit inspector la Siguranţa din Cluj, apoi inspector general al Inspectoratului Regional de Poliţie Cluj (1947-1948). După înfiinţarea Securităţii, a deţinut funcţia de şef al Direcţiei Regionale a Securităţii Poporului Cluj (august 1948 - ianuarie 1951). Ulterior a fost mutat ca şef al Direcţiei Regionale de Securitate Braşov, funcţie pe care a deţinut-o până în 1952 când a fost trecut în rezervă. A fost unul din şefii Securităţii cu cele mai multe asasinate la activ, fiind implicat în executarea mai multor persoane din regiunea Cluj. După plecarea din Securitate a fost director la Uzina Metalurgică din Reşiţa, apoi director la Întreprinderea Unio din Satu Mare. Mihai Patriciu a trăit liniştit în Cluj până în 1996, când a decedat, însă după 1989 nimeni nu i-a cerut în mod oficial socoteală pentru zecile de vieţi luate şi sutele sau miile de destine umane distruse.

La ordinul său direct au fost executate şi cele 13 persoane menţionate. Aceste crime au fost înfăptuite cu aprobarea lui Pintilie Gheorghe (nume real Pantelei Bodnarenko), primul şef al Securităţii comuniste (Director general al Direcţiei Generale a Securităţii Poporului în perioada 30 august 1948 - 1950), adjunct al ministrului Afacerilor Interne (1951-1961). Acesta din urmă a cerut şi selecţionarea unor condamnaţi care primiseră pedepse grele cu închisoarea, din cei împlicaţi în rezistenţa anticomunistă din Munţii Apuseni, pentru a fi eliminaţi fizic, eludând astfel hotărârile Tribunalelor Militare.

Toate cele 13 victime au Certificate de deces eliberate în anul 1957 de către Consiliul Popular al oraşului Cluj, la motivele decesului fiind menţionate cauze medicale, predominând afecţiunile de TBC pulmonar sau pneumonie.

Operaţiunile din interiorul clădirii fostei Securităţi din Cluj au fost coordonate de dr. Gheorghe Petrov, arheolog expert la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, secondat de arheologii Paul Scrobotă şi Horaţiu Groza, cei trei alcătuind echipa de arheologi voluntari a CICCR. La acţiune a fost prezent şi dr. Marius Oprea, coordonatorul CICCR. Alături de reprezentanţii CICCR, în tot intervalul de timp cât au durat investigaţiile, au fost prezenţi un mare număr de foşti deţinuţi politici.

Operaţiunile tehnice de verificare a zidăriei şi lucrările ulterioare de refacere a suprafeţelor afectate au fost executate benevol, fără nici o obligaţie din partea iniţiatorilor acţiunii, de firma RH TRUST din Cluj, aparţinând domnului inginer Horea Dan, fiul unui fost deţinut politic.

Acest caz de crimă multiplă a fost adus la cunoştinţa autorităţilor statului printr-o sesizare penală înaintată Procuraturii Militare. Ca urmare, la investigaţii a participat colonel magistrat dr. Viorel Siserman, prim procurorul Parchetului Militar Teritorial Cluj, acesta fiind însoţit de medici legişti de la Institutul de Medicină Legală din Cluj precum şi de cadre de la Biroul de criminalistică din cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Cluj.

Cercetările din subsolul clădirii fostei Securităţi au vizat realizarea unor deschideri prin penetrarea zidăriei de pe două laturi ale presupusei încăperi. Pe latura mai scurtă, zidăria era constituită dintr-un perete din beton compact, care a fost străpuns doar printr-un orificiu aproximativ circular, ce a permis, totuşi, realizarea unor observaţii privitoare la spaţiul din spatele peretelui de beton. Realizarea unei deschideri mai largi a fost posibilă doar pe latura mai lungă a presupusei încăperi subterane, aici zidăria fiind alcătuită din piatră de carieră şi cărămidă. A fost practicată o deschidere aproximativ dreptunghiulară, cu dimensiunile de 1,72 x 1,03 metri în punctele de maximă extensie, care putea să permită accesul unei persoane. A urmat excavarea unei cantităţi apreciabile de pământ, înaintându-se în interiorul încăperii subterane circa 1,30 metri, pământul rezultat fiind evacuat în exteriorul clădirii. În golul astfel amenajat au fost făcute observaţii stratigrafice, în urma cărora s-a constatat faptul că solul era alcătuit dintr-un strat compact de lut galben-maroniu (sol viu), deasupra căreia se afla marcat nivelul de construcţie al clădirii iniţiale, peste care se afla un strat de umplutură ce urca până la un planşeu din beton.

La începutul anilor `50 din secolul trecut, în perioada când imobilul era folosit de către Securitate, a fost efectuată o extindere pe lăţime a clădirii din care a rezultat amplificarea totală a construcţiei la nivel suprateran, însă la nivelul subsolului extinderea s-a făcut doar parţial. Partea subterană rămasă neafectată, peste care s-a realizat extinderea supraterană, care a implicat pentru latura mai lungă a clădirii o nouă fundaţie şi elevaţie de faţadă, a rămas ca un spaţiu închis, lăsând impresia existenţei unei încăperi care nu avea goluri de comunicare cu exteriorul sau interiorul imobilului. Acest lucru a fost dovedit în urma investigaţiilor noastre.

Ca urmare a acestei acţiuni, ipoteza depozitării sau înhumării cadavrelor celor 13 victime în acest spaţiu nu mai poate fi susţinută. Având în vedere acest lucru, considerăm că trebuie efectuate în continuare cercetări privind locul unde au fost îngropate aceste victime, un rol determinant în aflarea adevărului despre aceste crime revenind Parchetului Militar.

 

Persoanele ucise de Securitate ale căror cadavre se presupunea că au fost depuse în subsolul fostei clădiri a Securităţii din Cluj

 

1.    ROBU IOAN – Născut la 22 martie 1922 în Timişoara, fiul lui Constantin şi Elena. Necăsătorit. Domicilia în Bucureşti unde era student în anul IV la Drept. Anterior absolvise Academia Comercială din Bucureşti. Fost secretar general al T.U.N.Ţ. din Centrul Universitar Bucureşti până în 1947. Arestat în 12 febrruarie 1949 şi condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 15 octombrie 1949 la muncă silnică pe viaţă. Închis la Penitenciarul din Piteşti, iar în 15 martie 1950 a fost transferat la Penitenciarul Tribunalului din Cluj. A fost scos din închisoare şi transferat la Securitatea din Cluj, unde a fost ucis în 2 aprilie 1950. A făcut parte din grupul Alexandru Maxim din zona Galda de Jos, jud. Alba.

 

2.    MAXIM ALEXANDRU – Născut la 22 martie 1926 în Ulmeni-Pământeni din jud. Ilfov, fiul lui Constantin şi Alexandrina. Domicilia în com. Sălciile, jud. Prahova. S-a stabilit la Galda de Jos, jud. Alba, unde a organizat o grupare de rezistenţă anticomunistă. A fost arestat în 8 martie 1949. Condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 18 octombrie 1949 la muncă silnică pe viaţă. Închis la Aiud şi transferat în 12 februarie 1950 la Penitenciarul Tribunalului Cluj. Scos din penitenciar şi mutat la Securitatea din Cluj, unde a fost executat în 2 aprilie 1950.

 

3.    NIŢESCU NICOLAE – Născut la 30 ian. 1908 în com. Cândeşti, jud. Dâmboviţa, fiul lui Marin şi Maria, domiciliat în Bucureşti. Căsătorit cu Elena Angheluţă, sora soţiei lui Nicolae Dabija. A fost ofiţer de artilerie, trecut în rezervă în august 1946 cu gradul de maior. A sprijinit gruparea de partizani condusă de N. Dabija. Arestat în 12 martie 1949 la Bucureşti. Condamnat în 30 septembrie 1949 de Tribunalul Militar Sibiu la muncă silnică pe viaţă, fiind închis la Penitenciarul din Aiud. În 22 februarie 1950 a fost transferat la Penitenciarul Tribunalului Cluj, iar în 2 aprilie mutat la Securitatea din Cluj unde a fost ucis.

 

4.    POP ALEXANDRA – Născută la 4 febr. 1927 în Bistra, jud. Alba, fiica lui Teofil şi Maria. Ulterior, mama sa s-a recăsătorit cu Gheorghe Balea. Bunicul său, Ioan Andreşel, a fost executat de Securitate la 16 august 1950. Necăsătorită. Membră activă în organizaţia de partizani Frontul Apărării Naţionale, condusă de maiorul Nicolae Dabija. Arestată de Securitate în 4 martie 1949 în urma luptei de la Muntele Mare, în Apuseni. Condamnată de Tribunalul Militar Sibiu în 30 septembrie 1949 la muncă silnică pe viaţă. A fost încarcerată la închisoarea de femei de la Mislea, dar în 22 februarie 1950 a fost tranferată la Penitenciarul Tribunalului din Cluj. De la această închisoare, în 2 aprilie 1950, a fost transferată la Securitatea din Cluj unde a fost ucisă.

 

5.    MOLDOVAN SIMION – Născut la 15 septembrie 1929 în Teiuş, jud. Alba, fiul lui Simion şi Agneta. Domicilia în Blaj. Era student la Academia Comercială din Bucureşti. Membru activ în organizaţia lui N. Dabija. A fost arestat la 4 martie 1949 în timpul acţiunii de la Muntele Mare. Condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 30 septembrie 1949 la muncă silnică pe viaţă. Închis la Penitenciarul din Aiud până în 22 februarie 1950 când a fost mutat la Penitenciarul Tribunalului Cluj. De aici a fost transferat la Securitatea din Cluj unde a fost executat în 2 aprilie 1950.

 

6.    ANGHELUŢĂ MIHAI – Născut la 4 octombrie 1920 în Galaţi, fiul lui Dumitru şi Elena. A sprijinit organizaţia lui N. Dabija. Soţia lui Dabija era vară primară cu Angheluţă. A absolvit Facultatea de Drept din Bucureşti în 1943. În perioada 8 noiembrie 1944 - 1 iunie 1945 a deţinut funcţia de şef al cabinetului lui Petru Groza. A fost apoi diplomat în Ministerul de Externe, de unde a fost comprimat la 1 septembrie 1947, după care a lucrat ca şi contabil la un mare magazin din Bucureşti. A fost arestat în 19 martie 1949 şi condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 30 septembrie 1949 la muncă silnică pe viaţă. După condamnare a fost închis la Penitenciarul Aiud, de unde a fost transferat la Penitenciarul Tribunalului Cluj, la 10 martie 1950. În 2 aprilie 1950 a fost luat din penitenciar şi executat la Securitatea din Cluj.

 

7.    BEDELEANU IOAN – Născut la 6 decembrie 1919 în Mihalţ, jud. Alba, fiul lui Mihai şi Maria. Căsătorit, avea doi copii. De meserie pantofar. A fost în război pe ambele fronturi, fiind lăsat la vatră cu gradul de sergent. A avut legături cu organizaţia condusă de Alexandru Maxim. A fost arestat în 5 martie 1949 şi condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 18 octombrie 1949 la 20 de ani muncă silnică. Închis la Aiud şi Gherla. În 23 februarie 1950 a fost transferat la Penitenciarul Tribunalului Cluj, iar în 5 aprilie 1950 a fost dus la Securitatea din Cluj unde a fost ucis.

 

8.    DALEA EMIL – Născut la 20 august 1917 în Galda de Jos, jud. Alba, fiul lui Gheorghe şi Paraschiva. Agricultor, fost ceferist. Era căsătorit şi avea doi copii. A luptat pe front unde a fost şi rănit. A avut gradul de sergent. A fost membru în organizaţia lui Alexandru Maxim. A fost arestat la 9 martie 1949 şi condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 18 octombrie 1949 la 20 de ani muncă silnică. Închis la Aiud, Gherla şi Sibiu. În 28 februarie 1950 a fost transferat la Penitenciarul Tribunalului Cluj, de aici a fost preluat în 5 aprilie 1950 de Securitatea din Cluj, şi executat.

 

9.     FLORINC MIHAI – Născut la 17 septembrie 1905 în com. Întregalde, jud. Alba, fiul lui Ioan şi Floarea. Căsătorit, cu patru copii. A fost curatorul (administratorul) bisericii greco-catolice din comună, secretar la primărie, gestionar la cooperativă, avea moară şi joagăr. A sprijinit organizaţia lui Alexandru Maxim. A fost arestat în 14 mai 1949. Condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 15 octombrie 1949 la 15 ani muncă silnică. Închis la Penitenciarul Gherla, de unde la 23 februarie 1950 a fost transferat la Penitenciarul Tribunalului din Cluj. În 5 aprilie 1950 a fost dus la Securitatea din Cluj unde a fost ucis.

 

10.  MĂRGINEANU PETRU – Născut la 7 februarie 1903 în com. Obreja, jud. Alba, fiul lui Simion şi Rozalia. A fost fratele lui Nicolae Mărgineanu, profesor universitar la Cluj. Căsătorit, avea trei copii. Agricultor, fost primar liberal al comunei, vreme de 14 ani, până în 1945. A sprijinit organizaţia lui Alexandru Maxim. A fost arestat în 16 martie 1949 şi condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 20 octombrie 1949 la 20 de ani muncă silnică. Închis la Penitenciarul din Sibiu, de unde, în 22 februarie 1950, a fost transferat la Penitenciarul Tribunalului. A fost scos din Penitenciar şi executat la Securitatea din Cluj în 5 apr. 1950.

 

11.  OLTEANU EMIL – Născut la 11 noiembrie 1922 în com. Galda de Jos, jud. Alba, fiul lui Toma şi Sabina. Ţăran agricultor, căsătorit şi avea o fetiţă. A luptat în război pe frontul de apus. A sprijinit organizaţia lui Alexandru Maxim. A fost arestat în 28 martie 1949 şi condamnat de Tribunalul Militar Sibiu, în 18 octombrie 1949, la 20 de ani muncă silnică. Închis la Aiud şi Gherla, iar la 23 februarie 1950 transferat la Penitenciarul Tribunalului din Cluj. În 5 aprilie 1950 a fost transportat la Securitatea din Cluj, unde a fost ucis.

 

12.  PICOŞ FLORIAN – Născut la 15 octombrie 1899 în com. Galda de Jos, jud. Alba, fiul lui Ion şi Nastasia. Ţăran agricultor, căsătorit cu patru copii. În perioada 1941-1942 primar al comunei din partea P.N.Ţ. A aderat la organizaţia condusă de Alexandru Maxim, fiind liderul acesteia în com. Galda de Jos. A fost arestat în 10 martie 1949 şi condamnat de Tribunalul Militar Sibiu, în 15 octombrie 1949, la 20 de ani muncă silnică. Închis la Aiud, Gherla şi Sibiu. În 28 februarie 1950 a fost mutat la Penitenciarul Tribunalului Cluj, iar în 5 aprilie 1950 Securitatea l-a transferat la sediul acesteia din oraş, unde l-a ucis.

 

13.  VANDOR VICTOR – Născut la 29 august 1910 în com. Întregalde din jud. Alba, fiul lui Isidor şi Paraschiva. Învăţător în com. Întregalde. Căsătorit, fără copii. A luptat pe frontul de răsărit unde a fost şi rănit. A fost membru activ în organizaţia condusă de Nicolae Dabija. A fost arestat în 4 martie 1949 în timpul luptei de la Muntele Mare, unde a fost rănit. Condamnat la 25 de ani muncă silnică de Tribunalul Militar Sibiu în 15 octombrie 1949. Închis la Gherla, transferat în 23 februarie 1950 la Penitenciarul Tribunalului Cluj, de unde a fost scos şi dus la Securitatea din Cluj, unde a fost executat în 5 aprilie 1950.

Galerie foto

  
Sponsori
  
Donatii
Oferă sprijin financiar eforturilor noastre
  Mai multe detalii...
© 2010 CICCR. Toate drepturile rezervate.